Retsina – un vin grecesc unic, cu 4000 de ani de traditie, 07/2014

Ca fapt istoric, Retsina s-a nascut aproape din greseala - ceva ce s-a intamplat si inca se intampla in vin. In antichitate, cand vinul era depozitat (si transportat) in amfore, rasina de pin era folosita ca "izolant" pentru a sigila "gurile" amforelor si pentru a proteja vinul de oxidare si de orice fel de modificari. Cand rasina venea (inevitabil) in contact cu vinul, oamenii si-au dat seama ca aceasta ii ofera un caracter aromatic foarte special si, in acelasi timp, protejeaza vinul de stricaciuni si acopera imperfectiunile din aromele si gusturile primare si calitatea vinului.

Asa s-a nascut Retsina, care s-a raspandit ca un fenomen in toata Grecia si a trecut si in tarile vecine, desi in cele din urma "a culminat" in Attica, Grecia Centrala si Macedonia. Retsina are propria categorie de calitate, care este Mentiune Traditionala Protejata Retsina. Acest lucru se datoreaza faptului ca este urmata o metoda traditionala speciala pentru vinificatia sa, si anume adaugarea de rasina intr-un anumit procent din volumul total al vinului.

Trebuie sa precizam ca la producerea vinurilor Retsina este utilizat, in principal, soiul "Savvatiano", autohton podgoriilor din Attica. Aroma caracteristica apare deoarece vinului i se adauga o seva provenita de la o varietate speciala de pin (pin koukounaria), si anume "Pinus Halepensis", care se dezvolta in zona mediteraneana. Procentul de rasina utilizata nu este facultativ, ci este stabilit la mai putin de 1%, astfel inct sa dea o aroma caracteristica vinului, fara excese sau dezechilibre.

Cu siguranta cuvantul "necontrolabil" este un cuvant cheie in acest caz, deoarece caracterizeaza perfect (proasta) gestionare a Retsina, atat de catre producatori si distribuitori, precum si de catre alte persoane din industrie cu ceva timp in urma, si arata sursa problemelor care au urmat. Pentru ca atunci cand Grecia a cunoscut marele boom turistic dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, Retsina era vinul usor si ieftin servit turistilor pe insule si in alte destinatii populare din tara. Doar ca acesta era un vin Retsina facut fara nici cel mai mic control al calitatii, din vin de origine dubioasa si in conditii precare, cu "multa" rasina pentru a ii ascunde problemele.

Celebrul meniul turistic "Retsina & Musaca" era, pentru o suma modica, masa standard a turistului de rand in Grecia, care o tolera si se bucura de ea langa mare, cu prietenii sau dragostea vietii lor, dar apoi pleca acasa crezand ca acela era vinul grecesc. Si, cand se maturizau, experimentau cu bucurie orice vin din fiecare colt al lumii, cu exceptia celui grecesc, pentru ca nu aveau nicio dorinta sa bea din nou acel lichid oxidat care miroase a rasina de la mile departare. Si asfel, vinul grecesc s-a intors in timp cu zeci de ani, chiar si intr-o perioada de crestere pentru vin pe marile piete ale lumii, si a pus Retsina intr-o stare de obscuritate din care nu parea sa se intoarca.

Cat despre gust, este de remarcat faptul ca introducerea (si dezvoltarea) vinului Retsina in tavernele din trecut nu a fost accidentala, ci s-a bazat pe ceva real. Sa luam, de exemplu, traditia greceasca a "meze", care sunt aduse pe masa in cantitati mici, fie din cauza saraciei fie din cauza pluralismului gastronomic, "combinand" mai multe si, de obicei, nepotrivite arome: muraturi, peste sarat, tot felul de fructe de mare, mancaruri prajite, carne, carnati, alimente grase, si asa mai departe. Sa gasesti un vin care sa poata potrivi, pe merit, toate aceste arome este pur si simplu o sarcina imposibila. Aici, doar Retsina poate intra in joc, deoarece aroma sa caracteristica si patrunzatoare a facut-o sa domine peste toate celelalte arome diferite si, practic, sa actioneze ca un numitor comun, racorind si inviorand in acelasi timp.

Astazi, metodologia de productie a Retsina, astfel cum o defineste legislatia, a dus la producerea de vinuri cu caracteristici de calitate, ca urmare a vinificatiei foarte atente si utilizarii de rasina in cantitati foarte mici si controlate, astfel incat gustul si aromele date sa fie foarte discrete. Si nu sunt multi, dar, de asemenea, nici putini, producatori care sunt implicati in vinificarea si imbutelierea vinului Retsina de calitate reala, care produc vinuri remarcabile cu un profil contemporan. Astazi sunt utilizate soiurile Savvatiano, Roditis si chiar Assyrtiko pentru a produce Retsina de tip nou, cu rezultate incredibile.

Unii oameni prefera vinurile aromate, altii nu. Multi iubesc vinurile rose, in timp ce altii nici nu vor sa le vada. Dupa aceeasi logica, Retsina nu este obligatoriu sa placa - mai ales particularitatea aromatica care il face sa fie vinul de facto pentru gusturi foarte specifice. Cu toate acestea, ar trebui sa ii recunoastem pozitia fundamentala in istoria vinului grecesc si sa ii respectam traditia glorioasa.

Si speram ca multi iubitori adevarati de vin dintre noi ii vor da (cel putin) o a doua sansa, daca nu au facut deja acest lucru, degustand si sprijinind eforturile remarcabile ale vinificatorilor care vor sa il reafirme cu tenacitate! Producatori precum Kechri Winery, Gaia Wines sau Papagianakos Winery, cu vinuri Retsina cum ar fi “Tear of the Pine”, “Kechribari”, “Ritinitis Nobilis” sau “Retsina Papagianakos” merita pe deplin atentia noastra.