Istoria vinului grecesc

Originile productiei de vin in Grecia dateaza de 6.500 de ani. Grecia este patria celei de a doua cele mai vechi ramasite de struguri de vin cunoscute[1] si, de asemenea, a celei mai timpurii dovezi din lume de struguri zdrobiti (productie de vin), in Creta.

 

Grecii antici considerau ca vinul este un cadou de la zei si il venerau pe Dionysos ca zeul vinului. Homer in Iliada si Odiseea, Platon in Symposium, Xenofon in Deipnosophistes si altii, se refereau de multe ori la vinurile renumite ale timpului. Vinurile dulci din Santorini si Creta, cele mai bune din Macedonia si Rhodos, vinurile aromatice din Lesbos si Corfu, soiurile fantastice din Thassos, celebrele "Ariousios" din Chios sunt vinuri mentionate in textele stravechi[2] . Aceste vinuri au fost exportate in Egipt, la Marea Neagra, Africa, Italia, Franta si Spania.

 

Scriitorul grec Theophrastus ofera cea mai veche descriere cunoscuta a metodei grecesti de vinificatie. Grecii stocau si transportau vinurile in vase ceramice numite "amfore". Ei foloseau un sistem de etichetare apropiat de cel pe care il folosim astazi, cu o inscriptie pe fiecare amfora pentru anul de productie si cu stampila speciala a producatorului de vin.

 

Legea greceasca a vinului (Secolul V i.Hr.) a fost prima incercare de a crea reglementari cu privire la protectia denumirii pentru vinurile de origine.

 

Cunostintele de viticultura au fost transferate catre comunitatile locale din coloniile grecesti din Sicilia si restul Italiei, in Franta, Spania si la Marea Neagra.

 

In timpul Imperiului Roman, vinul grecesc si tehnicile vinicole s-au  imbunatatit. La acea vreme, producatorii greci au inceput utilizarea de plante aromatice si condimente pentru conservarea si aromarea vinurilor.

 

In timpul erei Bizantine, vinul uneste traditia biblica cu cea greaca, prin inlocuirea zeului Dionysos cu Sfantul Trifon, ocrotitorul crestin al viilor. La acel moment, cele mai renumite vinuri erau cele din Monemvasia si Creta, fiind exportate peste tot in lumea cunoscuta.

 

Dupa caderea Imperiului Bizantin si venirea turcilor, Grecia s-a aflat sub stapanirea Imperiului Otoman pentru mai mult de 400 de ani. In aceasta perioada, traditia greceasca de cultivare a vitei de vie a fost intrerupta. Turcii au distrus cea mai mare parte a podgoriilor din Grecia si din Orientul Mijlociu grecesc. Doar cateva podgorii din cadrul unor manastiri au continuat o productie mica, dar, in general, distrugerea viilor a fost aproape totala.

 

Dupa eliberarea Greciei de sub turci si stabilirea noului stat independent si inainte de Al Doilea Razboi Mondial, podgoriile grecesti au inceput din nou sa produca, la o scara mica, dar in continua crestere. Lucrurile au stat chiar mai rau dupa Al Doilea Razboi Mondial. Majoritatea viilor au fost distruse in totalitate de invazia filoxerei. Vinul grecesc a incetat pur si simplu sa mai existe, cu o singura exceptie – vinul dulce Muscat de Samos.

 

Istoria productiei grecesti de vin "imbuteliat" a inceput din nou in 1960. In timpul anilor '70, legislatia a stabilit legi pentru denumirile de origine controlata. In cursul anilor 1980, un numar de fabrici de vin de tip boutique au fost stabilite de catre o noua generatie de vinificatori educati, care au fost pionierii renasterii industriei grecesti. Pana in anii 1990, renasterea tarii era in plina desfasurare.

 

Astazi, mai mult de 600 de producatori au infiintat podgorii, iar cei mai multi dintre ei au creat fabrici de vin de cea mai inalta calitate si vinuri axate pe calitate, atat din soiuri autohtone cat si internationale.

 

Exista cel putin 3.800 de etichete de vin, subliniind diversitatea, profunzimea si caracterul distinctiv al vinurilor grecesti.

 

Dar dezvoltarea cea mai interesanta este aparitia de soiuri istorice de inalta calitate, pe care producatorii individuali continua sa le redescopere an dupa an. Acesti struguri pot avea nevoie de un "ghid de pronuntie" pentru necunoscatori, dar ofera numeroase optiuni de calitate pentru cei dornici sa explore ceva diferit.

 

Vinurile grecesti au un gust unic si au un mare simt al originii.

 

Si ceea ce este mai bun inca urmeaza sa vina.

 


[1] In nordul Greciei (Macedonia), datat la 4.600 i.Hr.

[2] Cea mai veche referire la un vin provine de la poetul liric Alcman (Secolul VII i.Hr.), care lauda “Denthis”, un vin de la poalele de vest ale muntelui Taygetus din Messinia, ca “anthosmias” (adica, “cu miros de flori”).  Aristotel mentioneaza “vinul Lemnian”, care a fost cel mai probabil la fel ca si soiul modern Lemnio, un vin rosu cu un buchet de oregano si cimbru.  Daca este asa, atunci Lemnio este cel mai vechi soi cunoscut, inca in cultivare.